Traumă, memorie, reactivare Reabilitarea şi refuncţionalizarea Palatului Cultural din Blaj / Trauma, memory, reactivation Refurbishment and re-functionalization of the Cultural Palace in Blaj
| Autori |
|
| Secţiunea |
|
|
Descriptori
|
|
| Excerpt | Palatul Cultural, situat în centrul istoric al Blajului, a fost proiectat în 1930 de arhitectul Victor Smigelschi, pentru a găzdui Asociaţia Ardeleană pentru Literatura Română şi Cultura Poporului Român (A.S.T.R.A.). Primele modificări ale proiectului iniţial au fost făcute la începutul anilor 1960 în sala principală, pentru a putea găzdui noua funcţiune, cea cinematograf al oraşului. În iarna anului 1995, un incendiu violent a mistuit cea mai mare parte a clădirii, distrugând grav acoperişul şi spaţiul interior al sălii principale. Palatul Culturii a rămas ruină până în 2012, când administraţia oraşului Blaj a iniţiat un proiect de reabilitare, ce includea o sală multifuncţională flexibilă, care putea fi iluminată atât artificial, cât şi natural, şi putea găzdui o mare varietate de evenimente culturale, cum ar fi: concerte, gale, piese de teatru, conferinţe, expoziţii etc. Palatul este şi sediul Academiei Române filiala Alba. Cu ajutorul cercetărilor istorice şi al expertizei tehnice s-a decis ca noul concept spaţial şi funcţional al clădirii în ruină, să urmeze proiectul iniţial. Astfel modificările post 1960 au trebuit să fie eliminate. Noul concept urmează două direcţii: prima evocă istoria tragică recentă a clădirii şi în a doua sugerează crearea unui spaţiu interior şi exterior flexibil, care să poată fi uşor adaptat la nevoile comunităţii pe care o deserveşte. Sala principală devine un spaţiu polivalent prin eliminarea mobilierului fix şi prin îmbunătăţirea luminii naturale prin noile luminatoare ale acoperişului. Alte mici modificări reversibile precum structura metalică a acoperişului, placarea din cărămidă şi tavanul suspendat amintesc vizitatorului de istoria recentă. În urma reabilitării Palatului Cultural mica comunitate din Blaj a redobândit o clădire publică de patrimoniu. Astfel, a fost salvată de la dispariţie singura facilitate culturală din localitate, care de-a lungul timpului a reprezentat în memoria colectivă punctul de întâlnire şi socializare al întregii comunităţi. Reabilitarea sa este şi o celebrare a arhitecturii interbelice sensibile la contextul urban existent şi la nevoile publicului de atunci, care prin intervenţii simple şi reversibile pot satisface cerinţele funcţionale din zilele noastre. |
| Paginaţia | |< << 190-199 >> >| |
| Descarcă fişierul | 
|
| Titlul volumului de apariție |
